1. Dezvoltarea gândirii în copilărie: o privire etapizată
Dezvoltarea inteligenței copilului are loc printr-o succesiune de stadii cognitive, așa cum le-a teoretizat psihologul elvețian Jean Piaget:
- Stadiul senzoriomotor (0–2 ani): copilul explorează lumea prin simțuri și acțiuni directe.
- Stadiul preoperațional (2–6/7 ani): perioada gândirii simbolice și intuitive, marcată de egocentrism.
- Stadiul operațiilor concrete (7–11/12 ani): copilul începe să gândească logic, dar cu suport concret.
- Stadiul operațiilor formale (12+ ani): se dezvoltă gândirea abstractă și ipotetică.
În perioada preșcolară, copilul traversează stadiul preoperațional, unde gândirea este prelogică, centrată pe sine și profund influențată de percepțiile imediate. În acest context apare egocentrismul cognitiv, o caracteristică firească și universală a dezvoltării la această vârstă.
2. Ce este egocentrismul preșcolarului?
Egocentrismul în perioada preșcolară nu înseamnă egoism sau lipsă de empatie în sens moral, ci incapacitatea cognitivă temporară de a înțelege perspectiva celorlalți.
Copilul nu poate distinge între propria perspectivă și cea a altora, proiectând propriile gânduri, dorințe și emoții asupra lumii înconjurătoare. (Piaget, 1959)
3. Tipuri de egocentrism: logic și ontologic
🔹 Egocentrismul logic
Acest tip de egocentrism se referă la modul în care copilul raționează. La această vârstă, el nu poate încă analiza, compara sau deduce ca un adult. El interpretează realitatea prin prisma propriei experiențe, ceea ce poate duce la explicații distorsionate sau fanteziste.
🔹 Egocentrismul ontologic
Se referă la modul în care copilul percepe lumea și existența altora. Aici întâlnim concepte-cheie din gândirea preșcolarului:
- Animismul – obiectele și fenomenele sunt percepute ca fiind „vii” și conștiente. De exemplu, copilul lovește masa de care s-a lovit, considerând că „masa a fost rea”.
- Artificialismul – copilul crede că tot ce există a fost creat special pentru oameni („Stelele au fost puse acolo ca să nu ne fie frică noaptea”).
- Magismul – copilul crede că poate influența lumea prin gânduri sau gesturi. De exemplu, crede că a cauzat ploaia pentru că a făcut ceva greșit.
Toate aceste trăsături sunt explicabile prin dezvoltarea incipientă a funcțiilor executive și a teoriei minții – capacitatea de a înțelege că alții pot avea gânduri, dorințe și perspective diferite de ale noastre (Wellman, 2011).
4. De ce apare egocentrismul și când începe să se diminueze?
Până la vârsta de 5–6 ani, copilul trăiește într-un univers în care propria subiectivitate este centrul realității. Însă, spre finalul acestei perioade, pe măsură ce se dezvoltă capacitățile de decodare socială și reglare emoțională, copilul începe să se decentreze – adică:
- Recunoaște că ceilalți au puncte de vedere diferite;
- Începe să respecte reguli de grup;
- Își asumă roluri diferite în jocuri sociale (mama, doctorul, profesorul);
- Începe să manifeste empatie și capacitate de negociere.
Declinul egocentrismului este strâns legat de interacțiunea socială, în special prin jocul de rol și participarea la activități de grup. Acestea îl obligă pe copil să țină cont de ceilalți și să își ajusteze comportamentul în funcție de normele colective (Vygotsky, 1978).
5. Implicații pentru părinți și educatori
✳️ Acceptarea comportamentelor egocentrice ca parte firească a dezvoltării, fără rușinare sau etichetare („Nu mai fi egoist!”).
✳️ Folosirea poveștilor, jocului simbolic și teatrului de păpuși pentru a stimula empatia și înțelegerea perspectivelor multiple.
✳️ Modelarea gândirii reflexive, prin întrebări deschise: „Tu cum ai simți dacă…?”, „Ce crezi că și-ar fi dorit X?”.
✳️ Stimularea cooperării și exprimării emoționale, prin jocuri de echipă și activități de grup.
Referințe științifice
- Piaget, J. (1959). The Language and Thought of the Child. Routledge.
- Vygotsky, L. S. (1978). Mind in Society: The Development of Higher Psychological Processes. Harvard University Press.
- Wellman, H. M. (2011). Developing a Theory of Mind. Psychology Press.
- Gopnik, A. (2009). The Philosophical Baby: What Children’s Minds Tell Us About Truth, Love, and the Meaning of Life. Farrar, Straus and Giroux.
- Siegel, D. J., & Bryson, T. P. (2016). The Whole-Brain Child. Bantam.
