Copilul interior — O călătorie spre comorile trecutului
În fiecare dintre noi continuă să existe ipostazele devenirii noastre, cu resurse și forțe pe care poate le-am uitat. Vom numi aceste părți „copilul interior” și vom porni într-o călătorie a descoperirii resurselor din trecut.
Acest exercițiu nu cere talent, nu cere o stare aparte și nu are un rezultat „corect”. Are nevoie doar de puțin timp, de un loc liniștit și de deschiderea de a privi înăuntru cu blândețe. Îți propunem trei pași simpli, pe care îi poți parcurge în aceeași zi sau pe care îi poți așeza în trei seri diferite.
Pasul 1 · Exercițiu de autoexplorare
Comoara din copilărie
Ia o cutie mică și pregătește mai multe bilețele. Scrie pe ele resursele de care îți amintești din copilărie: curiozitate, bucuria jocului, încrederea, creativitatea, prietenia… orice ai simțit că ți-a dat putere atunci.
Nu te grăbi. Lasă amintirile să vină în ritmul lor — o joacă în curte, un secret cu un prieten, o pasiune uitată, un loc în care te simțeai întreg.
Pune bilețelele în cutie. Aceasta este comoara ta.
Pasul 2 · Reflecție vizuală
Harta vieții de acum
Pe o foaie A4, desenează o hartă simplă cu domeniile vieții tale: familie, relații, muncă, sănătate, prieteni, timp pentru tine. Nu trebuie să fie frumoasă — câteva forme, câteva cuvinte, atât.
Privește fiecare domeniu și întreabă-te:
De ce resursă din cutie are nevoie acest loc din viața mea?
Așază bilețelele pe hartă, acolo unde simți că ar aduce lumină și echilibru. Vei observa, poate, că aceleași resurse pot susține mai multe domenii — sau că un domeniu pe care îl credeai gol cere de fapt o resursă pe care o ai deja, doar că ai uitat-o.
Pasul 3 · Integrare
Rescrierea poveștii prezentului
Acum, privește întreaga imagine și permite acestor părți din dezvoltarea copilului interior să îți reamintească — aceste resurse sunt încă prezente și poți avea oricând acces la ele.
Rescrie-ți povestea prezentului ca pe o narațiune în care aceste comori te susțin. Poți scrie un paragraf, o pagină sau doar câteva fraze. Important este să te vezi pe tine purtând cu tine, în prezent, tot ce a fost luminos cândva.
La final, oprește-te o clipă și spune-ți, cu voce tare sau în gând:
Îmi dau voie să folosesc resursele copilului meu interior pentru a trăi mai deplin astăzi.
Copilul interior nu este un loc în care ne întoarcem ca să rămânem. Este o sursă din care ne reaprovizionăm pentru a trăi mai întreg, aici și acum.